joi, 21 octombrie 2010

rezistenta la stres

se spune ca cele mai favorabile perioade pentru creatie, pentru arta...sunt tocmai perioadele cele mai nefavorabile pentru fiinta.
cel mai frumos si expresiv produs provine dintr-un conflict, dintr-o frustrare ..si daca vrei o sursa de inspiratie de durata, depresie.
ceea ce incerc eu sa fac aici e sa demonstrez contrariul...am sa incerc sa evit sa imi induc o stare dramatica.. dar nu promit nimic
zi de zi ma confrunt cu situatii similare..frustrari, stres, nemultumire, revolta...datorita faptului ca sunt similare, imi provoaca frustrari suplimentare...stres..nemultumire..iar in final, revolta.. De ce? Pentru ca stiu ca situatiile sunt similare..si ca nu ar trebui sa ma afecteze...dar totusi o fac. Pentru ca desi incerc sa ii vad pe toti egali cu mine, nu pot. Si pe cat de absurd suna, chiar VREAU sa ii consider pe cei din jur egalii mei.
Pentru ca de fiecare data cand am anumite asteptari de la o persoana...in plan intelectual, emotional sau comportamental...acea persoana tinde sa ma..uimeasca prin prostie. acest fapt imi provoaca...scarba, mila...dispret..in concluzie...un sentiment de superioritate...pe care nu pot sa il afirm. Cui ii place sa fie privit de sus?!
In concluzie..am fost 'blestemata' sa gandesc... iar gandirea in combinatie cu o atentie foarte bine dezvoltata in cazul meu..mi-a dezvoltat un simt critic.

......................

imi pare rau, dar arta fericirii se traieste, nu se poate tipari. Scrisul este pentru cei tristi...este un fel de terapie.

miercuri, 20 octombrie 2010

interpretarea unui cosmar

O umbra trista, o aripa neagra, ciuruita de gloante
Imi acopera Cerul.
Claritatea sunetului,
Acoperita...de un murmur grav, de o orga moarta.
Paianjenii,
Tes panze incalcite, leaga amintiri si le pun in context.
Imi afirm suicidul printr-un salt mortal
Pe un pamant arhaic
In amintirea pianistului. Timpul,
Se prelinge, sadic, picura rosu
pe treptele de marmura. Rece,
ger si sageti cu venin
Imi mangaie mastile, indepartandu-le cu
Tandrete. Ma lasa goala
Expusa
Acum am tot! Rad, rad...si te iau de mana, Si-mi ranesti ochii cu
Lumina.
Si te recunosc din Incipit
iti ghicesc valul spectral, regretele ludice. Inocenta.
Lumina

miercuri, 29 septembrie 2010

Credinta

Adesea sunt  intreabata : Crezi in Dumnezeu?-din ce in ce mai multa lume o face intr-un context ironic, crezand ca stiu raspunsul

Cred? Nu. Da. Nu? Da..

De ce? 

In primul rand pentru ca nu cred;

Si in al doilea rand pentru ca trebuie sa cred in ceva, asa ca am preluat acest nume pentru Energia care ne leaga in timp si spatiu de oameni si evenimente. Energia care iti instaleaza o stare de bine daca tu ii pretinzi asta. Energia care daca nu o recunosti si nu stii sa o folosesti si apreciezi , se razbuna si te loveste de unde nu te astepti.

Unii o numesc 'energie pozitiva', altii 'karma'...'feng shui' sau mai stiu eu... denumiri ce definesc doar partial aceasta Forta. 

Dar trebuie sa o descoperi pe cont propriu. Pentru ca e in tine. Pentru ca eu sunt propriul meu zeu, doar ca ma aflu undeva in afara mea si trebuie sa invat sa comunic cu mine... 

si pentru ca daca esti suparat pe sine sau nu te respecti, fi sigur ca nu vei primi ce ai mai bun.

Bafta..



marți, 14 septembrie 2010

echilibru

Se spune ca oamenii sunt impartiti in 2 categorii. 

1. cei care vor si incearca sa  inteleaga lumea

2. cei care consuma lumea

totodata,..(nu stiu daca 'se spune' , dar cel putin asa cred eu) nu conteaza ce esti, ci ceea ce te zbati sa devii.  oameni se pot schimba. e adevarat, nu e bine sa risti si sa te increzi orbeste in cineva doar pentru ca declara 'sincer' ca s-a schimbat.. dar cred ca dai dovada de omenie daca il sustii in a ajunge omul care isi doreste sa fie. fie el bun sau rau.. pentru ca ala este el, si asta nu o vei putea influenta niciodata.

ce cred eu ca inseamna sa fi un om..bun?:))

well.. probabil ca majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu mine in aceasta privinta, dar daca esti bun cu toata lumea, nu inseamna ca esti un om bun. iar daca esti rau cu toata lumea, nu esti un om rau. din punctul meu de vedere a fi bun e mult mai greu de atat. a fi bun in primul rand inseamna un echilibru, adica si un echilibru intre Bine si Rau. inseamna sa gresesti, pentru ca daca nu ai gresi ai cadea in alta extrema..ai fi zeu sau asa ceva...si inseamna sa ai dreptate. dar inseamna sa iti indrepti greselile si sa vrei sa te schimbi. sa vrei mereu mai mult , dar cu masura. si nu e atat de usor...echilibrul este defapt arta de a arunca la timp greutatile pe cealalta parte inainte de a te izbi de disperare. nu cred sa existe vreo 'balanta' de pamantean care sa fie perfect echilibrata. cateodata te afli in cadere pentru foarte mult timp pana sa nimeresti tinta..si in mod ironic, cand reusesti, incepi sa te inclini in cealalta parte. 

totodata, trebuie sa gasesti un echilibru intre a fi bun cu tine si a fi bun cu ceilalti. pentru ca din pacate, dorintele tale cu ale celor din jur nu coincid cam aproape deloc. si aici vine chestia nedreapta, nu exista talerul bun si talerul rau al balantei.. exista doar talerul pentru cat rau le-ai facut lor... si talerul pentru cat rau ti-ai facut tie. binele e undeva la mijloc..imposibil de atins.

Teribilism

Teribilism. Entuziasm. Spontaneitate. Noutate. Frica. Entuziasm din nou. Dorinta. Dor. Gand. Fantezie. Vis.
un gand fugar si teribilist. o dorinta infundata, ratacita prin vise si intretinuta de dor. o noua scapare, o alta fantezie. frica de a fi inteles. pretinzi a fi special, tipul spontan cu zambet misto. De ce nu? Entuziasm.
mi-e frica sa nu fiu eu cea care te doreste asa, iar tu de frica incerci sa-mi faci pe plac. sau poate e doar o fantezie de-a mea, si tu nu adaugi nimic nou la clasicul tipar.
imi doresc sa-mi pot despleti gandurile. sa-mi inteleg entuziasmul, sa-l citesc in ceasca zilnica de cafea. vreau sa stiu, cum e posibil ca un simplu fior de dor sa ma infatiseze ca pe cineva cu totul nou..ironic, ciudat, nu inteleg.
cum de iaurtul de dimineata care era mereu prea dulce pentru prima ora a zilei, are dintr-o data gust de omleta? cum de ora de romana nu vine cu un calmant la promotie? cum de ii zambesc dragut blondei enervante din penultima banca? si cum de realizez toate astea cu o sinceritate ingrijoratoare?
vreau sa pleci, sa ma lasi in pace, doar eu am voie sa fac asta! Eu castig mereu.

Totusi, mi-e dor de tine...

joi, 1 iulie 2010

fericire 2

ai observat ca tot timpul este ceva ce iti doresti neaparat, ceva primordial? ai observat ca acel ceva este deobicei cea mai greu de obtinut dorinta pe care o ai in momentul respectiv, dar ti-o doresti cu aceeasi intensitate ca si pe cele mai importante lucruri din viata ta, indiferent cat de stupide par dupa? ai observat ca dupa ce obtii ceva, acel ceva ajunge undeva la coada listei, iar dupa ce il pierzi revine?
ai observat cat de bine te simti cand esti pus deasupra cuiva, dar cat de prost de simti pentru ca te simti bine, si pentru ca undeva in subconstientul tau stii ca ar trebui defapt sa te simti prost pentru cineva inferior tie, si astfel toata satisfactia se diminueaza considerabil?
ai observat cat de mult ti-ai dori sa nu iti pese de nimeni si de nimic, dar ce mandru esti ca iti pasa?
ai observat ce mult iti pasa ca parerea ta sa fie asemanatoare cu a celor din jur, in special cu a celor apropiati,dar ce mandru esti cand nu e?
ai observat ca ceva ce te deranjeaza des dar cu o intensitate mai mica este mai deranjant decat ceva rar dar cu intensitate mare?
iti displace critica dar o practici.
iti place autocritica dar eviti sa o practici.
si totusi te autocritici mai des decat ii critici pe altii, asta pentru ca esti mai preocupat de tine decat de ceilalti. si totusi ai vrea sa fi acel personaj minunat si bun din viata tuturor, care sa fie laudat pentru capacitatile lui de a fi mai bun cu restul decat cu sine.

cand obtii ceva ce iti doresti de mult, ceva la care te gandesti des si ceva de care crezi ca iti pasa cu adevarat, crezi ca ai ajuns sa te fraieresti singur. de ce? pentru ca vrei mai mult. pentru ca ai obtinut ceea ce vrei si asta e, pentru ca esti altfel si pentru ca nu ai inteles niciodata toate regulile astea stupide conform careia credeai ca functionezi si tu. si daca in legatura cu tine te inseli, de ce nu te-ai insela si in legatura cu ceilalti? 

si uite cum toata lumea sa invarte cu josu-n sus pana gasesti alta regula dupa care sa te prefaci ca functioneaza? de ce doar te prefaci si stii ca nu e asa? pentru ca speri sa obtii acea monotonie cu care nu ai reusit niciodata sa te obisnuiesti, dar pe care o urasti si daca se instaleaza pentru o perioada foarte scurta de timp.

si cand primesti ceva minunat fara efort si in cantitati suficiente, simti ca vrei sa scapi de el definitiv, dar esti suficient de matur incat sa reflectezi si sa faci un alt plan. un plan perfect si foarte eficient, dar care va esua lamentabil pentru simplul fapt ca va da roade si te vei obisnui cu ideea. 

ai observat ca nu conteaza ce faci, ci cum faci? poti sa ai o idee geniala daca nu o exprimi cu ceva ce sa para suficient de expresiv. trebuie neaparat sa folosesti anumite expresii care sa devina clisee in viitorul apropiat, ca apoi ideea in sine sa devina un cliseu, dar un cliseu clasic, un clasic pe care cei pe  care vrei sa-i impresionezi sa-i lase reci.

si uite cum imi pierd timpul incercand sa spun ca fericirea este mai trista decat tristetea insasi. de ce? pentru ca o ai, si nu mai ai ce sa vrei. pentru ca simti ca nu mai esti bun de nimic dar crezi ca poti orice, pentru simplul fapt ca totul iti merge bine. pentru ca o data ce ai obtinut-o te simti dator sa ii inveti si pe altii care-i smecheria, si ajungi sa fi trist ori pentru ca ei is prea prosti sa priceapa, ori nu te cred, ori nu te iau in serios, ori pur si simplu e doar smecheria ta, e luata, nu mai merge inca o data. asa ca ai nevoie sa lucrezi la ceva in paralel, un alt plan pentru o alta fericire. si poate iese o fericire mai mare decat a ta, si atunci ti-e ciuda ca a fost ideea ta si tot ce ai primit in schimb a fost poate un multumesc si imaginea unui om mai fericit ca tine, dar pe care il compatimesti, pentru ca stii ce inseamna fericirea. si speri in acelasi timp ca fericirea lui sa fie mai mare decat a ta , dar sa pateasca orice, chiar orice care sa il aduca inapoi de unde a pornit, poate chiar mai jos. ca sa fie mai fericit ca tine, adica mai trist? mai norocos ca tine pentru ca e mai trist? te simti prost ca i-ai furat ocazia de a face ceva pentru a fi fericit doar pentru a-ti lua gandul de la faptul ca tu pur si simplu nu mai ai ce face? fericirea e ca un fel de depresie mai profunda pentru ca nu este provocata de nimic, deci nu stii in ce fel sa te descarci, deci e ca un fel de boala incurabila.

ce este fericirea? vei afla intr-o zi, si iti vei dori sa nu mai fi fericit, pentru simplul fapt ca nu o vei putea controla, iti va fi prea greu sa te opresti si pentru ca oriciui ii vei zice ca ti-a ajuns te va crede nebun sau in cautare de atentie. asa ca mai bine le spui tuturor ceea ce vor sa auda, caci nimeni nu vrea sa auda opusul a ceea ce crede. lasa-i sa creada ca ai dreptate, lasa-i sa creada ca vrei sa fi fericit, pentru ca si tu ai crezut o data.

duminică, 16 mai 2010

i.n.c.

sunt cea mai incosecventa persoana pe care o vei cunoaste vreodata.

sunt o contradictie si devin claustrofoba daca ma mai despica un singur tipar ,prefer sa aud ciocanele

conflict.

si poate cel mai mult ma afecteaza intensitatea sentimentelor duse in asa masura la extrem incat ajung sa para superficiale

si atunci, daca nici eu nu mai stiu, daca nici eu nu mai cred, ce sens are sa imi mai spun?

incerc sa o scot la capat, dar totusi chiar nu imi pasa.

de fapt refuz sa accept ca nu pot, ca nu-mi iese si ca sigur am sa pierd.

schitez nepasarea

are loc confruntarea dintre eul meu, destul de inteligent as spune, si eul meu care se crede mai inteligent, si crede ca il poate pacali pe eul mai prost.

si daca amandoi sunt Eu, cine castiga?

si astea sunt doar cateva dintre exemplele de batalii interminabile ce ma bantuie.

glasul lor, vocile, cata dreptate aveau si nu i-am ascultat

nesinceritatea mea e atat de complexa si de profunda, incat toata lumea o ia de buna.

 si doare, poate mai mult decat suferinta ce le-o dau la schimb

si pe cat de tare ma doare, pe atat de mult ma stimuleaza sa proiectez noi sanse, noi ganduri pozitive

pe atat de mult astept sa impartim acea sticla, acea tigara…tactil, iti ghicesc gustul…

dens, ma inalti in carlionti de fum, reverie.

Cred ca te iubesc

Faceți căutări pe acest blog