Oare e bine ce fac? Pai da, imi place, dar oare toti cei din jur sa greseasca simultan? E destul de greu sa neg o asemenea evidenta. Oare nu sunt cumva mult prea egoista, oare eu chiar incerc sa-i inteleg pe cei din jur sau e doar un mod de a le atrage atentia in speranta ca ma vor intelege asa cum nici eu nu o fac? Joc un fel de joc cu mine, in care eu sunt micul narator omniscient care isi studiaza si testeaza tacut personajele din colt, avand gresita impresia ca ii indruma spre revelatie. Defapt egoismul si egocentrismul ce ma poseda m-au facut sa ma autoconving ca le fac un serviciu, astfel dovedindu-se faptul ca tanjesc in secret respect si un oarecare nivel de supunere de la cei din jur. Degeaba fac favoruri pt a obtine respect, un adevarat binefacator s-ar fi deconspirat de mult. (zeu ar suna prea hiperbolizat, desi trebuie sa admit ca in fantezia mea aspir la acest statut.) Iar in opera asta, nu cumva eu sunt acel singuratic neinteles care incearca sa se descopere, purtand masca unui orator pur, sincer, principal mistagog..?
Doar cei ce o fac ca intr-un gest caritabil si nici nu se incumeta sa ridice pumnul mic si neputincios pt a cere ceea ce li se cuvine au o sanse de 1 la 10 miliarde .(sau mai mult?)
regula atat de profana si eronata: „dai si primesti „ imi provoaca stari de.. ‚semi-trezire’… stii, cand ai insomnii nu esti niciodata treaz cu adevarat si nu dormi niciodata cu adevarat..
aici are loc adevaratul miracol, cheia Sol a vindecarii mele.. copilul ratacit si speriat din mine pompeaza cativa stropi sarati de sange catre inima(umilita in cele mai perverse moduri) . nici nu-si mai amintea prima fraza din epilog: „iubirea e cea mai simpla activitate pentru care a fost concepul omul”
Nu mai stii ce set de legi sa alegi, esti drogat si te invarti ca un bezmetic intr-un apartament elegant, dar imbacsit pana la a-mi provoca o criza de claustrofobie. geamurile s-au intepenit asa, si oricum si daca ai vrea nu le-ai putea deschide caci roletele grele s-au blocat, nepermitand nici luminii sa mai patrunda gratiile mintii tale
Ca intr-o conceptie apocaliptica avandu-l personaj principal pe Einstein ce incearca sa confrunte o ecuatie de gradul 2. nu spun ca evolutia e ceva negativ, dar daca trebuie sa imi predau esenta in schimb, nu prea merita sa ma ridic de pe tronul meu , nu crezi?
Am decis. Nu mai am nevoie sa deschid geamul. Refuz sa aleg calea dificila. Am sa-mi deschid inima si am sa invat totul de la 0. si ma voi opri la limita superioara a simplitatii. Am sa ancorez in noul meu templu cu pereti grosi claditi din substanta sacra a iubirii…un fel de lumina calda si translucida. Am sa fiu zeul lumii
E un paradox faptul ca prin evolutie dezinvoluezi, uiti sacrul si te afunzi in ceva cald si umed, iluzionandu-te ca, asa trebuie sa fie perfectiunea, doar pentru ca e….altfel.
e un non-sens sa te antrenezi in iluzii absurde pe care mintea ta de ordinar necizelat si trist le marcheaza strident in neuronii mei
Hai, i-ati zborul, cauta-ti alt zeu. Oaia ratacita are initial sanse egale cu turma. Doar dorinta de a-si hranii imaginea de viitor zeu o aduce in gura lupului. Iar daca esti oaia neagra, nu-i nimic,e doar in mintea ta.
