Se spune ca oamenii sunt impartiti in 2 categorii.
1. cei care vor si incearca sa inteleaga lumea
2. cei care consuma lumea
totodata,..(nu stiu daca 'se spune' , dar cel putin asa cred eu) nu conteaza ce esti, ci ceea ce te zbati sa devii. oameni se pot schimba. e adevarat, nu e bine sa risti si sa te increzi orbeste in cineva doar pentru ca declara 'sincer' ca s-a schimbat.. dar cred ca dai dovada de omenie daca il sustii in a ajunge omul care isi doreste sa fie. fie el bun sau rau.. pentru ca ala este el, si asta nu o vei putea influenta niciodata.
ce cred eu ca inseamna sa fi un om..bun?:))
well.. probabil ca majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu mine in aceasta privinta, dar daca esti bun cu toata lumea, nu inseamna ca esti un om bun. iar daca esti rau cu toata lumea, nu esti un om rau. din punctul meu de vedere a fi bun e mult mai greu de atat. a fi bun in primul rand inseamna un echilibru, adica si un echilibru intre Bine si Rau. inseamna sa gresesti, pentru ca daca nu ai gresi ai cadea in alta extrema..ai fi zeu sau asa ceva...si inseamna sa ai dreptate. dar inseamna sa iti indrepti greselile si sa vrei sa te schimbi. sa vrei mereu mai mult , dar cu masura. si nu e atat de usor...echilibrul este defapt arta de a arunca la timp greutatile pe cealalta parte inainte de a te izbi de disperare. nu cred sa existe vreo 'balanta' de pamantean care sa fie perfect echilibrata. cateodata te afli in cadere pentru foarte mult timp pana sa nimeresti tinta..si in mod ironic, cand reusesti, incepi sa te inclini in cealalta parte.
totodata, trebuie sa gasesti un echilibru intre a fi bun cu tine si a fi bun cu ceilalti. pentru ca din pacate, dorintele tale cu ale celor din jur nu coincid cam aproape deloc. si aici vine chestia nedreapta, nu exista talerul bun si talerul rau al balantei.. exista doar talerul pentru cat rau le-ai facut lor... si talerul pentru cat rau ti-ai facut tie. binele e undeva la mijloc..imposibil de atins.
