joi, 21 octombrie 2010

rezistenta la stres

se spune ca cele mai favorabile perioade pentru creatie, pentru arta...sunt tocmai perioadele cele mai nefavorabile pentru fiinta.
cel mai frumos si expresiv produs provine dintr-un conflict, dintr-o frustrare ..si daca vrei o sursa de inspiratie de durata, depresie.
ceea ce incerc eu sa fac aici e sa demonstrez contrariul...am sa incerc sa evit sa imi induc o stare dramatica.. dar nu promit nimic
zi de zi ma confrunt cu situatii similare..frustrari, stres, nemultumire, revolta...datorita faptului ca sunt similare, imi provoaca frustrari suplimentare...stres..nemultumire..iar in final, revolta.. De ce? Pentru ca stiu ca situatiile sunt similare..si ca nu ar trebui sa ma afecteze...dar totusi o fac. Pentru ca desi incerc sa ii vad pe toti egali cu mine, nu pot. Si pe cat de absurd suna, chiar VREAU sa ii consider pe cei din jur egalii mei.
Pentru ca de fiecare data cand am anumite asteptari de la o persoana...in plan intelectual, emotional sau comportamental...acea persoana tinde sa ma..uimeasca prin prostie. acest fapt imi provoaca...scarba, mila...dispret..in concluzie...un sentiment de superioritate...pe care nu pot sa il afirm. Cui ii place sa fie privit de sus?!
In concluzie..am fost 'blestemata' sa gandesc... iar gandirea in combinatie cu o atentie foarte bine dezvoltata in cazul meu..mi-a dezvoltat un simt critic.

......................

imi pare rau, dar arta fericirii se traieste, nu se poate tipari. Scrisul este pentru cei tristi...este un fel de terapie.

miercuri, 20 octombrie 2010

interpretarea unui cosmar

O umbra trista, o aripa neagra, ciuruita de gloante
Imi acopera Cerul.
Claritatea sunetului,
Acoperita...de un murmur grav, de o orga moarta.
Paianjenii,
Tes panze incalcite, leaga amintiri si le pun in context.
Imi afirm suicidul printr-un salt mortal
Pe un pamant arhaic
In amintirea pianistului. Timpul,
Se prelinge, sadic, picura rosu
pe treptele de marmura. Rece,
ger si sageti cu venin
Imi mangaie mastile, indepartandu-le cu
Tandrete. Ma lasa goala
Expusa
Acum am tot! Rad, rad...si te iau de mana, Si-mi ranesti ochii cu
Lumina.
Si te recunosc din Incipit
iti ghicesc valul spectral, regretele ludice. Inocenta.
Lumina

Faceți căutări pe acest blog