interpretarea unui cosmar

O umbra trista, o aripa neagra, ciuruita de gloante
Imi acopera Cerul.
Claritatea sunetului,
Acoperita...de un murmur grav, de o orga moarta.
Paianjenii,
Tes panze incalcite, leaga amintiri si le pun in context.
Imi afirm suicidul printr-un salt mortal
Pe un pamant arhaic
In amintirea pianistului. Timpul,
Se prelinge, sadic, picura rosu
pe treptele de marmura. Rece,
ger si sageti cu venin
Imi mangaie mastile, indepartandu-le cu
Tandrete. Ma lasa goala
Expusa
Acum am tot! Rad, rad...si te iau de mana, Si-mi ranesti ochii cu
Lumina.
Si te recunosc din Incipit
iti ghicesc valul spectral, regretele ludice. Inocenta.
Lumina